Cioran văzut de Arşavir Acterian şi Radu Enescu, reprezentanţi ai mişcării criterioniste şi respectiv, a cercului literar de la Sibiu

La Strasbourg am vorbit despre ‘tânăra generaţie’ în interbelicul seco-lului trecut şi cu predilecţie despre Cioran ca membru al acesteia. In-tenţionasem de la bun inceput ca în acest al doilea colocviu european al anului dedicat lui E. M. Cioran, aici la Madrid, să prezint câteva exemple concrete pe care să le analizez intr-un context istoric pe care l-am extins însă de astă-dată până la perioada celui de Al Doilea Război Mondial, şi puţin după acesta chiar; din diversele posibilităţi, m-am oprit la Arşavir Acterian şi la Cerchistii sibieni, într-un fel urmaşii generaţiei precedente, a celor grupaţi în jurul revistei Criterion şi a spiritului criterionist în anii 1930 (nepotrivit numită dar bine-cunoscută sub denumirea generaţia 27). După o scurtă trecere în revistă a activităţilor lui Cioran între 1932 şi 1938, mă voi opri apoi asupra lui Acterian, şi ca reprezentant al tinerilor cerchişti sibieni-clujeni, la Radu Enescu.
Emil M. Cioran se înscrie la Facultatea de Filosofie şi Litere a Uni-versităţii din Bucureşti în Octombrie 1928 şi în luna iunie 1932, primeşte Diploma de Licenţă. În septembrie îi scria lui Bucur Tincu, ‘iată-ne pe amândoi la o răscruce a vieţii. Până acum au fost doar proiecte şi planuri, acum se impun realizări, fiindcă, altcum, totul rămâne o simplă iluzie’ (Opere, vol. II, p. 1017). Cu câtena luni în urmă îi scrisese bunului său prieten că a hotărât să se retragă undeva în provincie, ‘să mă apuc să scriu ceva închegat în decurs de patru luni de zile’ (ibid., p. 1015).